Să ne dăm voie să iubim....

Azi e despre lecția IUBIRII! Cea mai autentică tehnică de transformare și schimbare constructive este IUBIREA. Intr-o zi de Paștele Blajinilor, merită să ne reamintim câteva abilități ce stau la îndemâna oricui, și mai ales de aplicat în orice relație .

• Iubește!! Simplu, natural manifestă iubirea fără să o mentalizezi! Asigură-te că iubirea ajunge la cel căruia o emiți, găsește limbajul celui iubit și vorbește-i limba sa de iubire! Oprește in a mai lupta cu gândurile tale. Lasă-le să existe. Iubește pentru că poți iubi, este în natura ființei tale să faci asta! Iubește pentru că meriți! Iubește pentru a-ți hrăni rezervorul care e in adâncul ființei tale, și dacă acesta e plin, vei putea oferi fără condiții iubire celor dragi, vieții, universului!
• Îmbrățișează-i pe cei dragi, atinge-le sufletul, inima, cuprinde-i in brațe de adevăratelea sau oferă gestul acesta , din inimă, imaginar- dacă ei nu sunt lângă tine! Atingerea este cea care creează rezonanță și liniștește!!Fie copil, părinte, iubit, prieten- o strângere in brațe, la brațe, de brațe- face minuni!!e calea cea mai simplă de a simți iubirea si liniștea!
• Iartă ceea ce mintea ta numește a fi greșeli! întotdeauna sunt alții care judecă, oprește-te să o mai faci si tu! TU DOAR IUBEȘTE! când este iubire simți doar să alini, să îndrepți, să ierți, să te bucuri că poți fi acolo pentru cel drag, pentru copil, părinte, iubit, partener, prieten, coleg!
• Ascultă!!! fii atent la ce transmite cel de lângă tine și arată că-ți pasă. Ascultă -l mai ales când e trist sau abătut! Ascultă-i dorințele, nemulțumirile, îngrijorările. Doar ascultă-le, fără a te grăbi să ii spui cum să facă sau dacă chiar trebuie să facă ceva!!E nevoie atât de puțin pentru a oferi atât de mult! Sufletul care simte tristețe are nevoie doar de acceptare, are nevoie să simtă iubirea și faptul CĂ IȚI PASĂ!!CĂ EȘTI ACOLO CU EL.
• Ai răbdare să il cunoști, descoperă noi aspecte despre copilul tău, despre partenerul, prietenul, colegul tău. Când ai bunăvoință și inima deschisă, te va surprinde cât de multe afli despre tine, cunoscându-l pe el! Oamenii sunt doar oglinzile noastre! De fiecare dată e și despre tine, e mai ales despre tine și potențialitățile tale de a te iubi, a rămâne de partea ta, a manifesta iertare și acceptare de Sine, spre a le putea oferi, mai apoi și celorlalți.
• Vorbește clar despre ce simți. Învață să rostești ce gândești, fără a te simți neadecvat, de unde să știe cel din fața ta ce gândești, ce simți, ce vrei de la el si de la relația voastră?? Doar tu rostești gândurile în mintea ta, numai tu știi cu adevărat cine ești si ce vrei. Iar dacă nu știi, adresează-ți întrebări despre tine mai întâi, manifestă curiozitate pentru cine ești tu, care sunt credințele tale, valorile tale, cum se simt ceilalți în preajma ta, în compania ta.
• Străduiește-te să il susții pe cel drag! Si asta nu dor când iți convine ție, ci mai ales când el se afla in disconfort, nevoie, deznădejde, când e vulnerabil, neîncrezător, poate. Pune conștient intenția de a -i fi alături, de a-l înțelege, a face ceva pentru a se simți mai bine.
• Rămâi acolo! Fii alături! Fii prezent, confirmă-i si validează-i ființa, munciți conștient împreună pentru reglarea si ajustarea acelei relații. Orice relație înseamnă doi - eu și tu, dar nu separat, ci alături! Orice relație este un construct, o creație la care se lucrează in egală măsură de către cei doi! Este un proces ce evoluează, trece prin etape și niveluri de creștere! Orice relație merită o reparație, iertare, îmbunătățire sau dezlegare, încheiere atunci când cei doi nu mai vibrează, ori dacă s-au pierdut, s-au înstrăinat, au uitat de cine și cum sunt ei ca relație!
• Decide ce să faci după ce te asiguri că ai făcut conștient tot ce a stat în puterea ta pentru reparație. Si niciodată emoțional! Adică ai răbdare, oferă spațiu, iertare, alinare, înțelegere și dezlegare vindecătoare cu recunoștință, dacă nu mai este altceva de făcut! Acceptă astfel că iubirea este absolut necesară dar nu este suficientă!!Uneori ea nu ajunge dacă cel din fața ta nu o poate primi dar nici nu o are de oferit!!Sau poate că sufletele celor doi s-au atins și și-au împlinit menirea, aceea de a se transforma pe Sine iubindu-l pe celălalt!

Cu asumare cred ca acest < a fi alături> e cheia disfuncțiilor relaționale, indiferent de natura lor !Sa avem așadar luminițele inimii aprinse!! Să ne construim spații de iubire în noi și in toate relațiile din viața noastră! Să curățăm spațiile existente în noi. Să construim poduri, punți între două maluri ce se oglindesc reciproc.

Să ne grăbim să iubim, vorba poetului….

< Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede,
rămân după ei pantofii şi un telefon surd
doar ce e neînsemnat trece lent ca un melc,
ceea ce contează trece cât ai clipi din ochi,
apoi se lasă o linişte obişnuită, cu totul de neîndurat,

precum candoarea cea mai firească născută din disperare
când ne gândim la cineva după ce am rămas fără el.
Nu fi sigur că ai timp pentru că siguranța este nesigură,
ne ia sensibilitatea aşa cum fiecare fericire
vine alături de tristețe şi veselie,

precum două patimi totuşi mai slabe decât una,
atât de repede pleacă oamenii precum amuţeşte sturzul în iulie,
precum zgomotul neîndemânatic sau reverenţa seacă;
pentru a vedea cu adevărat, trebuie să închidem ochii,
deşi cel mai mare risc este să te naşti, nu să mori!

iubim mereu prea puţin şi mereu prea târziu
Nu scrie despre asta prea des, scrie doar o dată pentru totdeauna
şi vei fi precum un delfin, blând şi puternic.
Să ne grăbim să iubim, oamenii pleacă atât de repede
şi cei ce nu pleacă nu se întorc mereu

şi nu ştim niciodată cum să vorbim despre iubire,
dacă prima este ultima, sau dacă ultima este prima.> Autor: Jan Twardowski

Cu drag, psih LB