Panel 1

Care sunt abilitățile de care un tănăr are nevoie pentru a obține succes în viață? Căt și cum reușește școala să dezvolte abilități de viață independentă și cum face societatea să sprijine acest demers al invățarii relevante?

Am plecat în inițierea acestui panel, de la o realitate constatată in media, in viața de zi cu zi, dar și în sălile de clasa. Există violență verbală, bullying, sunt mesaje provocatoare mai peste tot, observăm multă irascibilitate, este promovată pe mai toate canalele media, agresivitatea. Sunt multe situații de viață dureroase prin care trec oamenii, indiferent de vârstă. Cercetările actuale din zona psihologiei vorbesc despre o percepție predominant negativă asupra vieții a oamenilor, despre manifestarea găndului și a faptului distructiv, atăt la nivel macro- mondial, cât și în interiorul grupurilor mici. Dovadă este și războiul care se petrece de peste un an de zile, alături de noi, geografic vorbind. Am trecut prin pandemie, zilnic se intămplă evenimente mai mici sau mai mari, catastrofe și tragedii ce ne repoziționează față de noi inșine, față de viață și față de divinitate.Avem nevoie cu toții de noi abiltăți și competențe din sfera socio-emoțională și relațională, sprirituală - pentru a face fața acestor provocări, pentru a ne putea continua viața și a ne urpri scopurile, contribuind totodată la starea de menșținere a binelui în noi și in jurul nostru.In literatura de specialitate, se vorbeste despre Intelegența emoțională - EQ ca fiind un factor de succes, mai mult decat Inteligența generală- IQ.

Goleman, la inceputul anilor 90, definea EQ ca fiind suma de ablități de a ne gestiona propriile emoții, abilități necesare asigurării succesului în viață.Este știut faptul că angajatorii pun accent pe aceste abilități de comunicare asertivă, de rezolvare a conflictelor, pe management personal și emoțional, pe competențe relaționale și de management al informațiilor și al muncii.Dar, cu toate aceste semnale venite din viața reală, tănărul pleacă din școală doxa de carte, de informații și cunoștințe, inzestrat cu diplome și performanțe merituaose desigur, dar nepregătit a gestiona situațiile vulnerabile din propria sa viață,provocările nemiloase ori tentațiile unei libertăți visate și neasumate mai apoi. Ba mai mult decât atăt, tot cercetarile arată că cele mai multe dificultăți care declanșează acest val de agresivități sunt o lipsa a activării elementelor ce țin de mult EQ.

Nevoia de educație emoțională este mult mediatizată, puțin constientizată de marea masă și extrem de puțin manifestată.Deși se știe că EQ contribuie la menținerea sănătății fizice, emoționale și relaționale. suntem ancorați intr-o realitate mentală judecativă, liniară, dihotomică, centrată pe corect- incorect, bun- greșit, pe evaluarea celuilalt și foarte puțin pe autoanaliză și reflecție de sine.Inteligența rațională și competiția anxioasă sunt pe primul loc in mediul școlar, profesional, social. Se acuză des de anxietate de performanță, stresul cauzat de muncă, oboseala presiunii exercitate de controlul sau evaluarea constantă, de termene si taskuri de atins. Cum ar fi să-i invățăm pe tineri să concureze cu ei înșiși, să accepte că e minunat să vrei a fi azi mai bun decăt ai fost ieri pentru tine și scopurile tale?

Viața, atât în mediul școlar cât mai ales în afara sa, este plină de provocări, are o sumedenie de momente la care tânărul este nevoit să faca apel la un setting de skill-uri socio-emoționale, de competențe, capacități care să activeze nu doar cunoștințe dobandite la școală, ci mai ales abilități, atitudini, conduite de augestionare și managment personal.

⦁ Intrebarea este – cât reusim noi, ca furnizori ai serviciilor educaționale, de formare, să invatam tânara generatie, arta de a face față provocărilor existentiale?

Există in școală sub o formă sau alta, prin curriculum la decizia școlii sau prin programe educaționale - educație financiară, antreprenorială, educație pentru sănătate,educație religiosă, educație plastică, sportivă- si cea emoționala se cuvine a fi dezvoltată,mai ales prin activități școlare alternative, formale, nonformale, extrașcolare. Bazele acestei educații au loc inca din familie, din primii ani. Se stie ca personalitatea copilului se formeaza pe baza structurii emoționale si nu a structurii mentale. Prin emoție comunicăm, câmpurile inimii se deschid intr-o comunicare empatică, nu ochii rațiunii, chiar primul organ care se formeaza la 21 de zile este inima și creierul abia la 3 luni se formează.Școala foloseste mai mult emisfera stangă, de analiză, sinteză, gândirea de tip rezolutiv, și mai puțin cea dreaptă, a intuiției, a spontaneității, a emoției, a rezolvărilor de tip euristic

Tinerii din ziua de azi sunt dezinvolți, curajoși, liberi, indrăzneți, orientați spre autorealizare si competitivi, poate de aceea și există conflicte, tensiuni multiple. Se știe că anxietatea de performanță naște tensiuni.Intr-o societate ultratehnologizată, reusește școala să fie atractivă ?

Se studiază de la clasele primare religia, educatia socială,există ore de consiliere și opționale centrate pe educație incluzivă și adaptare, acceptare și integrare nondiscriminatorie, prin care le transmitem tinerilor informații și valori curate, frumoase, spre a ști să facem bine, să fim buni. Ca profesori ori părinți vigilenți, hiperprotectivi deținem puterea, controlăm, evaluăm, monitorizăm, fără a responsabiliza, a-i împuternici poate mai mult si a-i ajuta să învețe din greșeli, din încercări și erori.

Pentru a produce invațare relevantă și a-și dezvolta reziliența, rezistența la testarea muschilor de a face față factorilor stresanți, să ii învățăm să nu o mai ia in nume personal. să fie complianți, empatici cu adevărat, nu doar în compunerile de la școală.

Să acceptăm căt de important este să ne asumăm responsabilitatea propriilor emoții. Dacă eu traiesc o stare e a mea, are cauze adănci în mine si nu o mai proiectez asupra celor cu care relaționez, stau conectat cu mine, o procesez conștient si apoi exprim sănătos ce simt si care nevoi imi sunt respectate sau încalcate.

Suntem responsabili de ce trăim, cu toții. Avem o responsabilitate că cel de langa noi înjură,vorbește urăt, aruncă sau apucă. Evoluția înseamnă adaptare, abgradare, resetare a ce stim deja, și nu a ignora.copul tău atunci când oferi compasiune altor persoane este unul modest. Oferi pur și simplu o infuzie de căldură și de lumină, oricât de mică, în întunericul rece cu care se confruntă cel de lăngă tine.Suntem responsabili de ce emitem, spunem, facem. Nu mai putem adopta doar interpretarea materialistă, liniară a unui fapt greșit din partea celuilalt, ci e nevoie de o interpretare holistică, spirituală, integratoare, unificatoare.Copacul trăieste gratie radacinilor pe care nu le vedem.Copilul din fața noastra e mai mult decat un cuvănt,un nume ori o notă, un rezultat, o performanță sau un eșec.El este o poveste din care facem și noi parte, e câmp, e energie, e lumină! Gândul se transforma in cuvânt, cuvântul în emoție si emoția devine atitudine ce lasa impact asupra lui și a celor din jurul său, vazute ori nevazute.Astfel totul se așează in noi in formă de influiență asupra căreia avem capacitatea de a o filtra și integra subiectiv, adaptat nevoilor noastre.

Lansez astfel provocarea de răspunde la intrebările dezbătute și in cadrul unui panel organizat zilele acestea -

⦁ Cât reusim a-i pregati pe tineri să facă față acestui iureș al schimbărilor?din ei si din afara lor?

⦁ Cum putem pune mai mult accent pe dezvoltarea laturii psihologice și relaționale la tinerii de azi?

⦁ Care ar fi portretul unui tânăr pregatit pentru viață, din perspectiva unui părinte conștient angajat in comunicarea și educarea copilului/copiilor săi?

⦁ Care credeți că sunt principalele motive care ii determină pe tineri să manifeste comportamente de risc? Gândiţi-vă la la principalii factori de risc.

⦁ Care credeţi că sunt nevoile specifice elevilor care adoptă comportamente de risc?

⦁ Cum pot fi sprijiniţi adolescenţii de către şcoală pentru a putea evita principalele riscuri cu care se confruntă?

⦁ Cum credeti ca pot fi sprijiniți tinerii in a adopta arta binelui? De unde pleaca schimbarea?

⦁ Ce condiţii pot favoriza dezvoltarea unor programe reale, cu impact asupra tinerilor?

cu drag, psih LB