Exercițiul zilei

În vremuri de anxietate si presiuni de tot felul, prima și cea mai la indemnă reacție a creierului nostru este de a riposta, a critica, a evalua negativ o situație, a ataca...de aceea acum și ies la iveală umbre, lucruri nerezolvate în fiecare dintre noi, ori percepem dintr-un unghi al suspiciunii și al găsirii <țapului ipasitor> si al <reglărilor de conturi> sub orice forma vin ele.

Ca părinte, te provoc și te rog să iți inveți copilul actul recunoștintei, al cumpătării si al acceptării unicității ființei sale ...al iubirii autentice de sine, si astfel va putea sa manifeste empatie, va avea curaj să iși deschidă și inima nu doar mintea care exprimă ce gandește. care judecă, privește dihotomic in termeni de alb/negru, bun/greșit, corect/incorect ori pune etichete, ori vrea apreciere, validare, dreptate unilaterala. Să ne amintim că mintea și inima acționează separat, sunt structuri psihice si energetice de sine stătătoare ca vibrații și au nevoie de muncă conștientă spre aliniere!! Adică înveți să spui ce gandesti dar cu empatie, din dorința de a fi bine cu tine, cu cel din fața ta, cu relația dintre voi, cu umanitate si fermitate.

Se cuvine să ne amintim azi un exercițiu al Invierii binelui în fiecare dintre noi.Mi s- a spus adesea- de către unii cunoscuti ori necunoscuti - scrii mult, nu citim!!! Dragă om- dacă nu rezonezi cu găndurile si sugestiile mele profesionale, înseamnă că nu sunt adresate ție - asa cum eu dacă citesc un material despre matematică sau inginerie, botanică ori electricitate, agricultură ori birotică - mă minunez, apreciez materialul, respect munca omului, inovația sau felul autorului de a reda acele informații, și adesea poate nu duc până la capăt textul...si e ceva firesc!!Dar aleg să ii multumesc ființei creatoare, să rostesc chiar Îmi pare rău, acum nu ințeleg, nu rezonez, nu mi-e util poate, dar știu unde să revin dacă am nevoie. Multumesc!!Mulțumesc că ai poposit în acest spațiu care te provoacă să te întălnești cu tine!

Și da, ca să poți observa asta, este nevoie să fii și in inimă, să antrenezi Sinele divin care iți permite să fii deschis și sincer cu tine și cu cel din fața ta, să poți fi apreciativ față de tine și față de ceilalți . Am stat departe de a-mi afirma opiniile personale legate de acest prezent ( oricum nu e nevoie de expunerea lor in mediul public), dar profesional vorbind, cu toate cunoștințele, abilitățile, deprinderile, competențele si cu toată practica, exercițiul real de peste 20 de ani cu mine si cu cei care m-au primit in spațiul lor - simt că suntem, am devenit ca grup social ceea ce emitem fiecare dintre noi in individualitatea noastră psihologică, crezând ca avem dreptul astă - să fim critici ( chiar sub interpretarea că o critica e constructivă, e nevoie să cunoaștem și să exersăm elemente de comunicare asertivă să distingem când o judecată este una de valoare, cand e critică constructivă si când e doar maximizarea unui aspect negativ), să judecăm, să ne simțim mereu nedreptățiți de stat, de Guvern, de părinți, de frați, de profesori, prieteni, colegi, colaboratori, de oricine din afara noastră!! Doar ca suntem un tot si la nivel energetic, al câmpurilor care creaza și interferează relațiile dintre noi, devenim cu toții purtători de toxicitate. Adică ce gândești tu - ajunge sub o formă sau alta, și în câmpul meu, așa cum ce gândesc eu ajunge și în câmpul tâu oriunde ai fi, fie câ citești, fie că nu citești , fie că ne știm, fie că nu ne știm! Energia ajunge oricum doar că de cele mai multe ori nu suntem pe deplin conștienți de impactul vorbelor, al actiunilor, intentiilor noastre.

E atât de plin și bogat în sensuri si semnificații acest prezent de pregătire pentru Paște, de pregătirea subtilă, divină pentru actul sacru al Învierii.Si cel mai la indemna este actul simplu de a ne conecta cu sufletul nostru, oprind gândurile de judecată, ranchiună, ostilitate!! Stai cu tine! Dacă vocea asta a minții tace, se deschide și inima și ajunge inăuntrul ființei noastre - compasiunea, bunătatea, blândețea, capacitatea de a ierta pe cel de langa noi si a-l sprijini cumva, chiar daca poate a greșit ori a ales să manifeste ceva ce ne-a creat neplăcere. Oprim vocea asta și avem conexiune directă la vocea inimii și a gândurilor impăciutoare, rezolutive, creatoare, pe deplin conștiente!

Urmează o mare sarbătoare pentru ortodoxie- să ne deschidem criptele din noi unde am ingropat cu voia sau fără voia noastră- umbre si frici, răni, orgolii, umilințe, nedreptăți - .ele vor doar să iasă la lumină!!si ele ies mai ales in fața oamenilor care deja simt lumina compasiunii.

Pentru toti cei cu care am lucrat și pentru toți cei care se regăsesc ori pot primi ceva din energia gândurilor mele.Să ne găsim/regăsim Calul alb ce vrea ACASĂ!!

Cu drag, psihoterapeut LB