Exercițiu de duminică

Copilăria fiecăruia dintre noi e plină de povești și culoare. Creștem mai apoi, cu imaginea pe care mintea noastră subconștientă a creat-o despre viață și iubire, visănd poate la prinți și prințese, la castel si calești cu briliante, la baghete magice și cufere fermecate.

Metaforic vorbind, se cuvine să ințelegem că fiecare e prințul și calul și povestea, ba chiar și palatul de cleștar este tot in interiorul nostru!!Și toate sunt cele care ne oferă zilnic starea de "a fi bine".In cele mai naturale contexte de viată, am observat că totul ajută la și pentru autovindecare, fie și o plimbare imaginară într-un spațiu/loc vechi și plin de amintiri! Căci autoacceptarea, puterea de a te ierta pentru ceea ce nu poți, susținându-te când iți este greu, validându-te, făcând lucrurile care-ți plac, permițându-ți să fii speriat/ă și să simți emoțiile care apar, descoperindu-te si lasându-te fascinat/ă de ceea ce descoperi și redescoperi, apreciind oamenii, locurile și poveștile cu care vii in contact și care te inspiră - toate reprezintă moduri reale și autentice de a te reechilibra și de a te repune in drepturile stării de bine. Pentru că nu suntem perfecți....si nici cei dinaintea noastra nu au fost perfecți.Venim din triburi familiale incărcate de secrete și dureri neventilate, de iubiri ce erau mai degrabă neiubiri, de răni adânci neconștientizate generații de-a rândul...Dar oricând și prin orice mijloc, putem onora viața prezentă, facând curat in cufârul cu poveștile familiei tale !

Ce se cuvine să faci pentru asta?

• să investești in tine, adică să petreci timp cu tine, cu gandurile, emoțiile, stările tale și să vezi dacă ele sunt ale tale ori dacă le-ai preluat < pe nerăsuflate> de la cineva din familia de origine

• să te asculți cât mai mult, să iți adresezi intrebări autoexploratorii - de unde vin?ce gândesc?ce simt? Ce fac?ce altceva aș putea să fac pentru a mă cunoaște și mai profund?

• să te accepți necondiționat, cu bunele și mai puțin bunele tale, să sădești și să răsădești semințe de gând bun în pământul reavăn din grădina minții tale conștiente

• să zâmbești indiferent ce vezi ori simți, căutând și răscolind în cufărul cu amintiri cât mai adanc

• să comunici deschis despre ce gandești și ce simți, mai intâi cu tine și apoi cu cineva din familie

• să scrii și să rescrii povestea familiei tale, să integrezi toate experiențele trăite impreună cu tribul tău, să păstrezi și să adaptezi ce crezi și simți că te ajută și iți este necesar devenirii tale personale

• să iubești fiecare experiență dar să eliberezi ce nu este al tău, să ințelegi că poate unele frici, dureri, programe existențiale nu-ți aparțin, ci ele au venit odată cu tine, pe linie transgenerațională.Cercetările au dovedit că nu moștenim o boală anume, ci programul psihoemoțional ce crează boala, in timp!

• să dăruiești recunoștința fiecărui membru pe care il conții, și mai ales iertare!Fiecare a făcut atât cât a putut și a știut, cu intenții bune!

Lista poate fi completată de tine, cu orice crezi că te ajută să descoperi cine ești ! Viața ta se reechilibrează mereu și iși găsește cele mai potrivite ancore din acest moment. Indemnul este atât să recunoști acele lucruri pe care deja le faci foarte bine și să le exersezi mai mult in viața ta, cât și să ai mai multă încredere în capacitatea inconștientului de a te ghida către reechilibrare......Cu drag,

Psih LB