Despre viață....
Viața ne este dată pentru a respira cu toată ființa ta aerul rece sau cald de afară, pentru a bea un ceai fierbinte din cana preferată, pentru a desena ori a dansa, pentru a citi o carte dragă primită în dar cândva, pentru a spune celor dragi cât îi iubim și câtă nevoie avem de ei, cât îi prețuim pe cei care sunt în noi și alături de noi! Viața este construită, creată din bucăți mici și colorate numite zile..de ianuarie, martie, iunie, august, noiembrie....din bucăți mai mari, pasaje, tablouri de vară, toamnă, iarnă.......din raze de soare fără sfârșit și din momente pe care ai vrea să le retrăiesti iar si iar... indiferent de sezon. E ca atunci cănd iți privești chipul în fața unei oglinzi...capeți o altă perspectivă, care deși este proiectată în afara ta tu știi că ești, exiști înăuntrul tău!!
Dar, totodata, viața este simțire adâncă, atât de adâncă, încât ți se întâmplă să uiți că o trăiești! Este lucrul constant și constient cu tine, este munca de zi cu zi pentru a te confrunta cu toate câte atragi în realitatea ta. Și iată cum farmecul acesta plin de magie al vieții este tocmai capacitatea noastră de a face atât ce ne place, cât și ce ne place mai puțin, căci astfel învățăm și căpătăm dimensiuni noi ale propriei trăiri, ființări.
Desigur, viața e și despre comunicare, îmbrățisări, atingeri, e despre cum poti oricând să cazi pentru ca apoi să înveti să te ridici, să te reinventezi de fiecare dată minunându-te de câtă flexibilitate manifești. Fiecare iși are propria sa percepție despre viață, pentru că viața este pentru mine, pentru tine, pentru noi....pentru inimi rănite și amintiri pierdute ...pentru iubiri care rămân o viață pentru că tu le-ai creat și ele trăiesc odată cu tine. Viața este râs, plâns, bucurie....experiență!
Si uneori viața ne încearcă în feluri cărora cu greu le putem face față. Experiențele prin care trecem ne învăluie într-o ceață care ne împiedică să mai vedem clar lucrurile. Experiențele întâlnite în cabinet, cât și realitatea personală trăită de ceva timp, mă duce cu gândul la acele pasaje din viață în care parcă uităm de noi înșine, uităm că atunci când dezechilibrele se manifestă la nivel fizic ele vin să ne atragă atenția că este cazul să ne ocupăm serios de noi înșine, tocmai pentru că avem această viață! Pentru a ne fi de folos nouă înșine și pentru a fi mai apoi de folos celorlalți. Se impune astfel, în asemenea situații, ceea ce specialiștii terapiilor emoționale numesc "dezvoltare personală cu bisturiul" - adică practicarea unor exerciții care ne trezesc din confuzie într-un mod direct, brutal poate, dureros dar vindăcător și tranformator cu siguranță.
Când mecanismele de apărare nu mai dau roade, când mintea egotică nu mai găsește scuze plauzibile, ori când ajungem la medic și corpul se șubrezește - aceste exerciții extreme de imaginație ne ajută să ne clarificam sistemul de valori, să ne recadrăm în fața propriilor noastre decizii, alegeri, să devenim o variantă a noastră mai bună, trezită care poate face diferența!
Unul dintre aceste exercitii , recitit azi la Anthony de Mello în cartea sa "Conștiența - Capcanele și șansele realității" este exercitiul in care te imaginezi pe patul de moarte ....si Sinele este cel care te intreabă ce ai face altfel de acum inainte? Se pare că o temă șoc de meditație /reflecție te scoate din amorțeală și confuzie, te aduce in prezent și iți reamintește de puterea creatoare cu care ai venit în astă lume. E confruntarea cu cea mai adâncă parte din tine, și nici o fugă nu te mai salvează! A.de Mello vorbește chiar de acele situații în care cei mai mulți oamenii nu traiesc , deși sunt in viață și o duc bine, ci iși mențin corpul in viață într-o rutină blazată sau intr-o luptă după posesiuni!
"Dacă stai sus în pod şi eu îţi spun: "Coboară!" şi tu spui: "O nu, am citit despre oameni care au coborât scările, au alunecat şi şi-au frânt gâtul.Asta este prea periculos." Sau nu te pot convinge să traversezi strada, fiindcă spui: "Ştii câţi oameni sunt călcaţi de maşină, când traversează strada?" Dacă nu te pot face să traversezi strada, cum te pot face să traversezi un continent? Dacă nu te pot face ca, din credinţele şi convingerile tale mici şi înguste, să tragi cu coada ochiului şi să vezi o altă lume, eşti mort, eşti mort de tot; viaţa a trecut pe lângă tine. Stai înfricoşat în mica ta închisoare; Viaţa este oferita ca un dar de pret pentru cel care iese din carapacea confortului său de rutină şi joacă într-adevăr. Oamenii cred în mod greşit că a trăi înseamnă să-ţi menţii corpul în viaţă.
Un poet italian a spus: "Noi trăim într-o licărire de lumină; vine seara şi se face noapte pentru vecie." Este doar un licăr, iar noi îl irosim. Îl irosim cu neliniştile, cu grijile, cu preocupările, cu poverile noastre. Acum, dacă faci această meditaţie, te poţi alege doar cu cunoaşterea; dar ai putea ajunge şi la conştienţă. Prin exercitiu!Şi, în acel moment al conştienţei, tu eşti nou. Măcar cât ţine acea clipă. Si fiece clipa e un inceput."scrie Anthony de Mello.
Desigur, teoriile aparțin cărților și tehnicile specialiștilor, dar suntem deschiși și liberi să încercăm, și mai ales să luăm atât cât avem nevoie, fiecare după felul său unic de a înțelege, a simți și a trăi viața cu experiențele sale!
Aminteste -ți că in orice relație ( cu tine , cu ceilalți, cu lumea, cu Universul, cu divinitatea ) se cuvine să fie lin , ușor, facil ființei tale! Si să aducă bucurie!! Iar când vrei să inveti nu ai nici o scuză, nu te folosești de nici o scuză pentru a nu te implica, a nu schimba, a nu te antrena!
Cu drag, spre reflectie, psih LB