Despre sprijin
Am vorbit zilele trecute cu o adolescenta dornica sa se cunoască, despre zona de confort. Despre cum atacăm si intrăm , din frică, in zona de panică, ori rămânem cantonați in zona deja cunoscută, bătătorită, fără a răspunde ori a încerca provocările ce aduc lecții si invățăminte in viața noastră! Părinții tai, copiii, iubitul de peste ani, prietena cea mai buna, omul care te-a rănit ori cel pe care ai simțit ca il iubești si nu concepi viața fără el, cățelul flămând ori pisica jucăușă, vânzătoarea de la supermarket ori bătrânul cerșetor de la colt de strada.....iată o listă nesfârșită de ființe dragi sau dimpotrivă, greu tolerabile, cu care intri in contact – nu și in rezonanță emoțională, cei care iți fac viața un rai, cat si cei care declanșează in tine furii si dezamăgiri,...........toți vin in viața noastră pentru ca noi avem misiunea de a deveni ceea ce suntem, și nu am putea fi ceea ce suntem deja, fără întâlnirea cu ei.... Ca să înveți ce e suferința, ce e dragostea, ce e dezamăgirea, cum se simte in suflet pasiunea cea mai arzătoare, durerea cea mai sfâșietoare, ce înseamnă să-ti încalci principiile sau să ții cu dinții de ele, să pierzi controlul, să te regăsești, să cazi și să te ridici, să mergi pe sârma și să dansezi in ploaie......căci nu exista < trec peste.........> ci întodeauna, funcțional și evolutiv pentru ceea ce devii – este TREC PRIN!!!.
Si iată cum orice rezultat rămâne doar o experiență, ajutoarele, piedicile, oportunitățile ratate sau fructificate, momentele in care ai plâns ori ai ras, speranțele si deziluziile, toate au venit pentru că trebuiau să vină, ceva din tine a ales si atras realitatea aceea spre tine. Și tot ce iți rămâne de făcut este să treci taman prin mijlocul furtunii, sa fii in plin război pentru a înțelege căt de neprețuită e viața! Ca să inveți ceva din asta. Fie să fii recunoscător, fie să te desprinzi de ceva din trecutul tău, să ceri, să alini și să te alini, să plângi pentru ca apoi să te poți bucura de tot ceea ce trăiești.
Așa cum o altă tânără , aflata in deplină conexiune cu divorțul părinților săi , mi-a spus vineri in terapie - Dna , viața bate filmul! da, filmul e ficțiune, viața e realitate , e puls , e mișcare și transformare. Renunță astfel la a te mai întreba de ce s-a întâmplat așa si nu altfel. Invață ACUM să iei lucrurile așa cum vin si să scoți tot ce-i mai bun din tine pentru a ști cum să treci prin furtună. Lumina e după noapte, curcubeul apare după ploaie, copacii înmuguresc după ierni geroase, iubirea vine după vindecări dureroase, încrederea e la capătul unui drum lung si anevoios al încercărilor, pacea e prețuită si e vizibilă după război...oricât de trist si dureros este!.....
Ce bine ca intălnim astfel de borne ce devin ținte ajutătoare in călătoria asta atăt de mișcătoare a vieții de zi cu zi, Și primăvara, culorile ei, copacii care se pregătesc de înmugurire, sunt reale șanse de reconectare cu bucăți din tine!
Cu drag si recunostinâță, tuturor celor pe care ii atrag in realitatea mea! si mai ales părintilor cu care m-am intălniti azi, bunicuței care a ajuns înaintea mea și care mi-a reamintit că generațiile vin și aduc cu ele valori specifice acelui timp! Pentru toți elevii mei care au curaj să depășească zona de confort și vin să lucreze cu ei inșiși, să se cunoască și să valideze ceea ce sunt!
Cu drag, psih LB