Despre NU, altfel..
Copiii trăiesc frecvent situații de pierdere, de renunțare, de disconfort, inadecvare! Se pot simți, sau chiar sunt adesea, respinși de alții.
Nu sunt aleși în unele grupuri de joacă sau de lucru, obțin rezultate submedii, slabe chiar și atunci se simt întristați, neputincioși, neglijați. Sau pierd prieteni în care au investit încredere și de care ei nu-și doresc să fie părăsiți. Ii iubim și ne-am dori să nu trăiască astfel de stări! Din păcate, sau din fericire- NU putem controla noi asta! Toate sunt contexte de viață în fața cărora nu știu ce să facă, și de cele mai multe ori se supără la început, apoi se supără și mai tare că nu știu ce să facă cu propria supărare. De multe ori, nici noi adulții nu prea ne pricepem a ne gestiona propriile supărări, nu știm cum să le reparăm, să ne redresăm după o cădere, să gestionăm o nereușită, să reușim a nu o mai lua în nume personal în relații, acasă, la job.
Adevărul este că am crescut fiecare dintre noi, cu frustrarea de a NU putea face ceva , de a NU primi ce ne dorim de ziua noastră sau de la Moș Crăciun, de a NU supăra pe cei care ne cresc , a NU i dezamăgi sau a NU i răni. Am trăit acut frica de a NU fi părăsiți, de a NU fi iubiți, cu teama constantă și inconștientă de a NU fi aleși de părinții și aparținătorii noștri! Am auzit mii de NU - de la părinți, de la frați, apoi de la educatoare, profesori, angajatori, parteneri, colegi, societate! Ni s-a spus și spunem și noi acum celor mai mici , și nu numai- NU ai voie! NU e bine! NU e frumos! NU știi! NU poți! NU mai încerca! NU are rost! NU este de ajuns! NU am! NU este! NU-ți dau voie! NU te las! NU vorbi! NU ești de ajuns! NU-mi place! Nu-s de acord! NU te iubesc! NU te mai iubesc! NU te înțeleg! etc
Pentru un copil se întărește astfel convingerea că fiecare NU este un sfârșit, ireparabil, irevocabil, paralizant și destabilizator, categoric!!NU mai e loc de întoarcere! Nu ni se spune că acest NU are de cele mai multe ori, nuanțe sau că poate fi interpretat, relativizat, că este contextual și reprezintă doar un răspuns acum! Mâine poate fi un DA! Din nefericire - nu suntem pregătiți să îl primim fără teama unui final categoric, fără spaima unei pierderi generalizate! Astfel creștem, am crescut cu teama de a NU greși, că e vai și amar!!!NU știm ce să facem dacă primim un NU!!sau nici măcar NU îl putem spune/rosti noi nici când e adecvat, sănătos să fie NU!
Să ne învățăm copilul că NU este doar un răspuns la un context situațional prezent, că ceva nu merge bine acum și că e nevoie de acest NU ca o graniță sănătoasă, ca o limită care l protejează, ca un avertisment, ca un clopoțel că e nevoie de o altă abordare, de altceva, de o schimbare de strategie, abordare, stare, etc !
Ajută-l să facă față unei situații de respingere, de pierdere, a unui rezultat nemulțumitor. Fără a fugi de emoția sa, confruntându-se cu realitatea – cu DA-urile și NU-urile din viața sa zilnică! Ajută-l să pună în cuvinte ceea ce gândește, asigură-te că se simte în siguranță să împărtășească ce simte, să accepte și dreptul celuilalt, inclusiv dreptul tău ca părinte - de a fi diferit de el, fără a judeca sau a se lăsa judecat! Se poate simți rău, supărat, poate să nu-i placă și e firesc să fie astfel, dar învață alături de tine să accepte și să facă fața emoțiilor fără a se lăsa copleșit de ele!
Sprijină-l în a se liniști, a se motiva și a se re-motiva, a înțelege și a accepta respingerea, rezultatul, oricare ar fi el, ca fiind parte a procesului existențial! Și da, învață-l să accepte că uneori doare!! Nu ne învățăm copiii să facă față durerii, să se ridice și să-și redefinească stima de sine, încrederea în forțele proprii, avem dificultăți în a-i sprijini să devină rezilienți și flexibili. Noi adulții ne temem adesea de a ne confrunta cu durerea, supărarea, tristețea, frustrarea.
Cum facem asta? Acceptăm că e un proces firesc, natural al vieții în care fiecare dintre noi are dreptul la alegerile sale, că nu putem fi mereu primii în toate, că este normal să nu ne placă unii și nici nouă să nu ne fie pe plac toți!
Observ zilnic în activitatea profesională dificultățile de management a unei situații neplăcute, felul în care tinerii opun rezistență regulilor, cum se împotrivesc granițelor sănătoase, pentru că se absolutizează regula sau norma, se catastrofizează rezultatul obținut! O notă mică devine un dezastru greu de acceptat, o vorbă a unui coleg este interpretată ca ghilotină care te nimicește, o intenție de corectare, îndrumare a unui profesor- devine sursă de frustrare și comportament opozant! Alegerea diferită a celuilalt este motiv de dezamăgire și chiar ranchiună permanentizată. Refuzul cuiva trezește resentimente și răspunsuri de răutate și ironie, de cele mai multe ori. Problemele de acasă , neînțelegerile , dificultățile intrafamiliale sunt maximizate și percepute ca fiind fără rezolvare, pentru că nu au fost liniștiți cu maturitate , cu speranță de rezolvare, nu au fost sprijiniți să facă față adversităților vieții cu credința reușitei , a găsirii alternativelor care să ne facă mai rezilienți. Este anevoios să facem alegeri din spațiul încrederii și al restaurării stării de bine, trecând prin furtuna emoțională. Copiii se tem de rezultate și mai ales de ce declanșează in jurul lor un rezultat - o notă, un eșec, o relație dificilă, un obstacol , o trăire disconfortabilă - toate sunt băgate sub preș de teama de a nu fi sancționați, negați, respinși, pedepsiți, teama de a nu da rateuri , a nu dezamăgi, a nu pierde validarea și aprobarea ta ca părinte!
Să- i învățam că în viață doare câteodată și de trăirea asta nu te scapă nimeni !
Să-i învățăm să facă față respingerilor, fără a le considera un sfârșit , ci doar ca pe o cale de a învăța să se ridice, să se redefinească pe sine. Să ne educăm a vedea aceste contexte ca pe un avertisment că se cuvine să schimbăm perspectiva asupra propriei ființe dar și a situației declanșatoare!Un context de separare, de respingere sau un eșec NU înseamnă lipsa ta de valoare !Nu te definește acea respingere, acel rezultat!
Să i învățăm să-și adreseze întrebări autoclarificatoare pentru a învăța lecții despre ei, a -i învăța să se întărească mental și emoțional!
Acesta nu e doar un clișeu modern al cursurilor la dezvoltare personală! Este antrenamentul pentru acel mușchi emoțional de care uităm, sau căruia nu îi acordăm importanța cuvenită! Să facilităm dialogul reflexiv despre - Cum te descurci in situații limită? Ce faci dacă nu te plac cei de lângă tine? Ce te definește pe tine? Cum folosesc acest context- nota mică, cearta cu colegul, respingerea prietenului - în avantajul meu? Cum mă descurc eu cu mine?
Să-i pregătim pentru un rezultat neașteptat. Un rezultat slab nu înseamnă că este incapabil, este doar un răspuns la un stimul, este o încercare ce poate nu a funcționat precum te așteptai! Ce spune asta despre tine? Cum alegi să reacționezi atunci când se întâmplă și o astfel de situație? ce mă poate învăța? Cum interpretez eu acest disconfort?
Să-i antrenăm să nu o ia n nume personal. Nu e doar despre ei mereu!!sunt varii motive pentru care cineva nu te mai vrea lângă el, te lasă baltă sau pleacă fără să țină cont de tine!
Să- i învățăm să nu se simtă mereu răniți și ofensați!!Să nu se simtă răniți de tot ce li se întâmplă! In spatele unei respingeri , a unor reproșuri făcute de alții - se află multă incompatibilitate, nealinierea așteptărilor, o alegere a celuilalt ce nu poate fi controlată de tine!
Să-i învățăm să nu caute mereu validarea celuilalt! Să relativizeze orice rezultat! Să privească din mai multe perspective aceeași situație!
Zilnic întâlnim obstacole temporare în călătoria noastră! Se prea poate că unii nu ne aleg, ba ne resping, orice am face! Să înțelegem că unele conexiuni, daruri, avantaje, favoruri, rezultate - nu durează și asta face parte din viață, și da - asta poate să te doară, dar nu te distruge!!
Să ne învățăm copiii să nu se lase definiți de frustrare, revoltă, durere, dar să le accepte ca făcând parte din procesul vieții, ca emoții firești ce se vor a fi trăite conștient atunci când pierzi ceva sau pe cineva, când nu iese precum ai dorit, când pleci de unde nu vrei, când cineva te descurajează sau pleacă brusc de lângă tine, ori alege altceva/pe altcineva!
Înveți să faci față rezistenței , îndoielii de sine , devii empatic, recunoscător pentru lecții, te ridici fără a da vina pe celălalt, te iubești și mergi mai departe, cu speranță!
Căci ce nu te doboară, te face mai puternic! Devii mai autentic, senin, uman, rezilient!
Să învățăm arta de a fi copaci care se unduie -n bătaia văntului! Să învățăm a fi apă curgătoare !
cerculsiguranțeicudrag,
psih LB