Despre maturitatea emoțională

Fiecare zi e o manifestare a iubirii. Și această stare constantă de iubire nu e in afara ta, nu o poți cere altcuiva dacă tu nu o activezi in tine. Ea se referă exclusiv la tine. Este un mod natural și firesc de manifestare a identității tale unice! Ea este balsamul și îndulcitorul natural al tuturor emoțiilor de care adesea fugim pentru că nu știm cum să le exprimăm funcțional, ori ne temem de consecințele exteriorizării lor, a exprimării acestora.

Într-un aprilie cu temperaturi de iarnă, poate e semn că și în interiorul nostru e timpul să activăm încălzirea globală, să muncim conștient pe menținerea unui echilibru armonios în noi înșine și în relațiile din viața noastră, să emitem gânduri pozitive, să fim și să conținem blândețe cu fermitate în acceptarea diversității și a unicității fiecărei ființe umane.

Și asta presupune să conștientizezi că și la maturitate se cuvine să înveți cum să te porți cu tine și cu ceilalţi . Procesul creșterii și evoluției personale continuă toată viața, nu se oprește în copilărie. Aşa cum ai învăţat să mergi, să vorbeşti, să scrii, să citeşti, la vârste fragede, la fel înveţi să comunici eficient, să exprimi compasiune, empatie, suport! Inveți la maturitate, prin conștientizare și exercițiu- să observi, să decriptezi și să înțelegi limbajul emoţional al celuilalt, după ce ai învățat să identifici, să numești, să exprimi sănătos propriile tale stări emoționale. Ca să înțelegi și mai ales să intuiești, să obervi cum se simte copilul tău, să știi să adresezi intrebările de susținere, să poți coopera cu membrii familiei tale- e nevoie să depui un efort conștient de a te cunoaște, a cunoaște și a-l înțelege pe cel de lângă tine!Acest fapt nu se întâmplă de la sine! Ajungem să ne comportăm cum credem noi că se simte cel din fața noastră, nu in conformitate cu ce arată el că simte, si noi nu putem, nu știm citi, decripta, înțelege, accepta.

Astfel ajungem să rănim, se crează conflicte, adevărate pericole care zidesc ziduri între noi și oamenii din viața noastră. Se trece peste EMOȚIA ta și a celuilalt!!Fiecare ființă umană simte sute de emoții, ca răspuns firesc și natural la felul în care rezonează la ceea ce trăiește, experimentează. Și pentru că nu lucrăm conștient și responsabil la educația noastră socio-emoțională, ajungem să depozităm mormane de emoții în subconștient, furii, tristeți, frustrări, dezamăgiri care zac acolo și ies pe neașteptate ca un vulcan, exact când ar fi firesc sa activăm calm, răbdare, compasiune, claritate decizională, stăpânire de sine.

Care sunt pașii ce se cuvine a-i urma în drumul acesta al maturizării emoționale

1. Exprimă conștient ceea ce simți, cu răbdare și calm. Dă-ți voie să manifești vulnerabilitate asumată, să te deschizi fața cel de lângă tine - nu lăsa emoția închisă in tine !

2. Observă emoțiile dificile, lucrează cu ele la tine mai intâi. Vezi cum te manifești când simți furie, dezamăgire, tristețe. Autoreglarea emoțională se exersează permanent și in orice context. Cunoaștem situațiile in care la școală sau la serviciu suntem fresh, zâmbitori, binevoitori și cu cei dragi dăm cu bățul in baltă, erupe vulcanul și credem că e firesc astfel! Nu, nu e nicidecum firesc! Sănătos și firesc este să te reorientezi cu focusul, cu atenția in mod voluntar către o stare de bine și să comunici cu calm și tact, despre ceea ce simți.

3. Mă străduiesc să fac bine! Cum pot, cât pot! Iar dacă nu pot, MĂ OPRESC DIN A FACE, A PRODUCE, A DECLANȘA ORICE FORMĂ de rău!! Căci asta e compasiunea! Nu doar față de animale, ci față de tot ce este în noi și in jurul nostru!! Este exercițiul permanent de a mă uita cu implicare către ceea ce simt ceilalţi, să îi sprijin cum pot eu, şi dacă nu pot să îi ajut, să mă abțin din a le fac rău.

4. Exprim aici și acum, la punctul o al intensității oricărei emoții, verbalizez deschis și direct starea de durere, suferinţă, mânie, tristețe, fără teama de judecată, vinovăție sau ruşine. Dacă lași emoția in tine, ea va dospi, va crește, va fierbe mocnit iar mai apoi - tot ce a fost ascuns, reprimat, nespus, nemanifestat, iese la suprafață sub forma unor acte de violenţă extremă sau pasivitatea cruntă față de durerea altor persoane.

5. Mă străduiesc să recunosc cât mai corect emoţiile celorlalţi, fără să o iau in nume personal. Și asta pentru ca de cele mai multe ori, oamenii se simt trişti, indispuşi sau demoralizați, nu au nimic personal cu noi. Ei doar își manifestă starea, în funcție de gridurile lor interioare, de experiențele trăite, de abilitățile personale de management personal și emoțional.

6. Rămâi calm, activează conștient calmul, liniștea în orice situație de viață, dar mai ales când e in jur neliniște, tensiune, toxicitate! Acționează, renunță să reacționezi. Câteodată tăcerea, plecarea, respirația controlată, orice gest care te poate menține in zona de liniște interioară, sunt mai utile decât a răspunde din minte unui om aflat in neliniște! Fă curat in lista de oameni care te agață sau te provoacă!

Și chiar dacă cineva drag a plecat fizic de lângă tine, iubirea rămâne, indiferent unde alege să se duca cel drag - într-o țara străina, într-o altă relație, într-o altă dimensiune...tu ești capabil de iubire ...caci cheia iubirii e la tine, portalul fiind bucata de divinitate din noi!

Dă-ti voie să fii iubire în manifestare, curgere lină de ințelegere, ascultare activa, sprijin, rezolvare creativă de probleme, fără amânare sau găsirea <țapului ispășitor>, orientat fiind mai ales spre descifrarea cuvintelor scrise și a gândurilor emise de propria-ți minte, cea care scrie cartea ta, si numai a ta, chiar de adesea ești tentat să crezi ca alții o scriu....Crezi că e iarnă doar pentru că a fost un viscol în aprilie, dar floarea își protejează culoarea. Sufletul e plin de viață și iubire!

Cu drag, psih LB