Despre iertare

 Experiențele acestor zile ne duc adănc în noi inșine. Zilnic e timp de iertare, e timp de a rosti simplu si cald "te iert!", deși, doar pronunțarea celor doua cuvinte, nu dizolva sentimentele de furie, regret, disperare din umbra lor. Este nevoie de mult mai mult.

IERTAREA - "mecanismul" ei, înseamnă in acelasi timp, un proces și o atitudine. Suntem predestinați să (ne) greșim nouă înșine, celor din jurul nostru, să ne iertam pe noi inșine și pe ceilalți, fiindcă nu ne-am născut ingeri sau sfinți, ci doar oameni imperfecți (dar perfectibili!).Dacă putem ințelege și accepta că o ființă umană zice sau face, la un moment dat, exact ceea ce crede că e mai potrivit, mai corect pentru ea și poate și pentru alții, conform "gridurilor" sale mentale, e bine pentru noi! Pentru că astfel, chiar dacă cineva ne-a trădat, ne-a umilit sau nedreptățit, ne-a respins sau chiar abandonat, activând rănile noastre interioare, nu a fost "atac la persoana"! Ci pur si simplu AȘA A ÎNȚELES, ASTFEL A ȘTIUT ACEA PERSOANĂ SĂ REACȚIONEZE atunci, in acel prezent!Dacă am priceput "rădăcina" durerii, a frustrării profunde care a inițiat acțiunile neplăcute ale cuiva față de noi, atunci ne situam pe treapta empatizării cu suferința acelei persoane. Este un exercițiu de compasiune ce ne ajută să ieșim din rolul de victimă. Iertarea nu este condiționată de comportamentul altcuiva. Pentru că iertarea inseamnă:

• Renunțarea la mânie, resentimente (furia este flacara, iar resentimentul este cărbunele incins ce se va aprinde dacă nu există resurse emoționale, cognitive de vindecare)
• Conștientizarea suferințelor,
• O alegere, o cunoaștere de dincolo de minte,
• Acceptarea a ceea ce s-a intamplat,
• Incetarea furiei,
• A fi neutru față de agresor,
• A te simți bine cu tine,
• Antidotul acceselor de furie disfuncțională și al resentimentelor nocive,
• Proces privat care, în funcție de rană, durează mai mult ori mai puțin,
• O deprindere care va face următoarele iertări mai ușoare,
• O stare mentală care poate naște acțiuni specifice de vindecare, alte și alte iertări,
• Un dar pentru cel care ne-a făcut rău, ea schimbă relația pe care o avem cu celălalt (mai ales când e vorba să ne iertam chiar pe noi înșine!), nu ne mai lăsăm dominați de accese de furie la adresa noatră sau a celuilalt. Ceea ce predispune la a (ne) percepe intr-un alt fel de lumina, dintr-o alta perspectivă...Căci dacă rămânem în starea de victimă, ne încremenim intr-un proces de neajutorare, "rotund" si vicios...Si nici o victimă nu e victimă fără călăul ei, așa cum un călău nu are putere, daca victima nu i-o cedeaza pe a sa!
Procesul iertării este unul îndelung, bine organizat și începe cu o suferință deoarece:
a) Devenim conștienți că ni s-a făcut o nedreptate, care NU va dispărea niciodata!ci doar, iertand , noi vom putea să ne confruntăm cu acea realitate fără a mai simti furie, regrete, durere, dorințe de răzbunare, conștiente ori inconștiente;
b) Apoi, suntem mânioși, furioși că am fost loviți în credința noastră, cum că trebuie să fim respectați de semeni, deoarece nimeni n-are voie să ne rănească;
c) Mai mult, iertarea presupune ca noi să renunțăm la ceva ce ne aparține, adică la mănia și resentimentele noastre...dar o dată ce o facem, ne vom simți liberi în manifestarea zilnică a vieții nostre!
Petrecem mult din viață neiertând, încorsetați în măștile noastre de judecători, cei care știu să eticheteze și să condamne tot!! MERITĂ (M) SĂ (NE) IERTĂM, SĂ NE ANTRENĂM ÎN PROCESUL IERTĂRII, pentru că:
- Iertarea este o dovada de iubire, de generozitate. Iertănd, scapi de povara dușmăniei, a urii, a răului "primit", nu le mai cari in spate... te eliberezi!
- Să porți greutatea sacului cu neiertări nu e nici igienic-mental, te cocoșeaza la propriu, iți fragilizează oasele, te urâțește...apare boala, mai devreme sau mai tărziu!
Specialiștii (psihologi, psihoterapeuți, psihiatri, neuropsihiatri) susțin că:
• Oamenii care prezintă o mare diversitate de simptome psihologice se pot vindeca prin intermediul procesului iertării, de exemplu – a) persoanele anxioase pot experimenta o pace interioară mai puternică atunci când iartă; b) depresivii, cei care au accese de furie sau manifestă simptome paranoide/isterice au prezentat o reducere semnificativa a acestor simptome, parcurgănd conștient procesul iertării de sine și de ceilalți;
• Actele reale de iertare conduc la îmbunătățirea generala a nivelului de maturitate emoțională a unei persoane.Asta înseamnă capacitate de a iubi, curaj, interes si preocupări sociale intenționale.
• Iertarea diminuează culpabilitatea, orice formă de vinovăție care diminuează starea de frică.
• Iertarea "topește" furia – cea care poate duce la creșterea presiunii arteriale; desigur, majoritatea cazurilor de hipertensiune nu își au originea în incapacitatea de a ierta, dar există dovezi potrivit cărora, chiar în situațiile în care hipertensiunea are o cauză fizică, accesele de mânie pot amplifica aceasta stare!
Procesul de iertare se poate exersa și în afara unui proces terapeutic intens si sustinut de terapeut.Este la îndemăna oricui parcurgerea cu bună știință a unor PAȘI PENTRU IERTAREA PROPRIEI PERSOANE, și anume:
1. Asumă-ți responsabilitatea faptelor, a deciziilor luate, a găndurilor și a emoțiilor;
2. Mărturisește-ți greșelile, alegerile, "natura" lor, lui Dumnezeu, ție insuți sau/și unei alte ființe cu care te simți conectat;eliberează-te de povara sacilor cu nisip, a piersicilor ce-ți alterează interiorul si echilibrul, armonia cu tine!Acceptă că orice rezultat este o lecție și nu poate fi privit doar ca un eșec, o greșeală.
3. Caută partea bună a lucrurilor, învață, exersează să faci îmbunătățiri acolo unde poți face asta, fără a te răni pe tine sau pe alte persoane;
5. Cere ajutor...
6. Intrebă-te mereu ce ai învățat din experiențele trăite.Toate vin pentru că noi am creat acel prezent și e necesar să ne luăm lecția din fiecare decizie a noastră!! Acordă-ți timp să refelctezi la toate cele trăite!!scrie, desenează, lasă imaginile, gândurile, emoțiile, să plece din tine………
7. Admite că esti responsabil pentru menținerea supărării tale!E firesc să te simți supărat, dar e nesănătos pentru tine să duci supărarea cu tine peste tot, atâta vreme!Alege acum să o eliberezi!Elibereaz-o!
Și amintește-ți faptul că mintea te poate amăgi adesea, oferindu-ți Falsele iertări, și anume:
• Iertarea din milă (mila nu e compasiune): ea presupune o poziţie de superioritate – te-am iertat pentru că pot.Cred despre mine că sunt superior ție.Am auzit în procesul terapeutic - "Mi-am iertat soțul agresiv, eu nu sunt ca el, i-am arătat că nu-i pot ranchiună!.....Oare??
• Iertarea din compromis, de pe o poziţie de inferioritate, fără iubire: "Tu mi-ai greşit, eu ţi-am greşit, păcătos cu păcătos, amândoi suntem slabi şi vinovati, aşa că hai să ne iertăm"; Sunt acele iertări superficiale, urmate periodic de excese de furie si "mizerii" reciproce!
• Iertarea condiţionată- "Mi-e teama să plec, asa că iert, n-am ce face!"
• Iertarea martirică: "Caut să mi se întâmpleâ lucruri neplăcute, cu cât sufăr mai mult devin mai bun, mai sfânt".Am cunoscut o tânără ce se "amăgea "că a iertat/asimilat/acceptat plecarea mamei din viața asta, și se pedepsea inconștient, implicându-se în tot felul de anxietăți și situații de viață ce o mutilau emoțional, sfâșiindu-i Sinele, pe care il tot ascundea pentru a nu se confrunta cu Ne-iertarea și a începe apoi un travaliu de iertare!
• Iertare din credința că astfel mă mântui: "Asta-i crucea mea. Sufăr aici şi îmi va fi mai bine pe lumea cealaltă".Idee buna de altfel, acceptată de religie, dar incompletă Sinelui rănit!
Dacă simți că ai ceva să ierți ție sau alcuiva, este acum timpul să începi ! Ia decizia de a ierta!Iertarea este o alegere personală, pe care doar tu o poți lua sau nu!Nu ești constrâns de nimic!"Inghiți" furia sau alegi să te dezlegi, și ierți fiecare incident, pas cu pas! Procesul durează mai mult ( uneori și o viață intreagă!) pentru că descoperim resentimente și furie în situații ce trebuie inlăturate una câte una!Rănile emoționale se vindecă prin muncă constantă constientă cu tine!E nevoie de angajare în procesul de iertare! Adică - a renunța la răzbunare; a renunța la critica față de alții; a exersa răbdarea, perseverența; renunțarea la umilință; dorința să te maturizezi emoțional, ești capabil de curaj, de asumarea responsabilității de adult!
Zile în lumină si liniște să avem! Dă-ți voie să privești cu detașare și iubire la tribul tău, la istoria ta personală, la experiențele din trecut și din prezent!
Psih LB