Despre dans...
Da-ti voie si azi sa dansezi in ritmul impus de tine, simtit de tine.....primim zi de zi atatea instructiuni , norme, reguli despre viata, incat uitam adesea sa o dansam conform propriului ritm, uitam exact acele miscari care ne ofera unicitate, care sunt ale noastre si numai ale noastre!La inceput suntem nonsalanti si curajosi....mai cu seama in adolescenta cand dansul se dezlanutuie in noi.....vad asta la fiecare petrecere cu adolesceti la care sunt invitata!Si mi-o amintesc cu drag si la mine, adolescenta fiind!E varsta la care ai deplina convingere ca farmecul tau personal nu ar putea dauna in vreun fel celorlalti.Mai tarziu, insa, incepem sa primim o serie de indicatii despre felul in care ar trebui sa ne miscam prin viata: in pasi veseli de sotron prin copilarie, plin de "scheme" si cat mai provocator prin adolescenta, intr-o mare agitatie cotidiana in maturitate si din ce in ce mai lenti spre anii deplinii maturizari..
Urmareste-ti dansul propriu si pune-ti intrebarea daca miscarile pe care le executi iti apartin sau simti ca esti ghidat din "culise" de altcineva. Poate ca am invatat atat de bine pasii pe care ceilalti ni i-au aratat incat am ajuns sa credem ca sunt ai nostri...Si daca te-ai surprins dansand ritmul mamei ori a fratelui tau, poate chiar a unui stramos ori coleg, a primului iubit ori a celui prezent ....opreste-te ! niciodata nu e prea tarziu sa reinveti ritmul tau!adica sa fii tu asa cum simti ca vrei sa fii!Experientele profesionale ale acestui prezent ma determina sa vad cum renunta oamenii la dorintele lor , la forma unica si personala a unui vis - doar pentru ca nu mai sunt altii ca ei!Pai nici nu are cum !
Da, cred ca intelegeti ca nu e vorba de un dans oarecare, ci de dansul vietii personale, dansul meu, al tau, al ei, al lui....Si uneori incep sa ne doara gleznele si incheieturile de la atata dans, de la atata viata cu de toate- lipsuri, boli, nevoi nesatisfacute....... Am participat candva anul trecut la un atelier de exprimare emotionala prin dans si m-am intrebat eu insami- de unde stiu daca e dansul meu sau e al celorlalti?Ce experienta personala si profesionala magnifica!Mi-am invitat Eu-rile la dans si am primit raspunsul!Acesta a fost - ca sa aflu cum e acel dans e nevoie sa dansez...adica sa ma las purtata de vantul muzicii , de vant si soare, sa ma adaptez partenerului de dans, fara a mai gandi la urmatorul moment.Pentru ca in dans, daca nu traiesti prezentul, risti sa te dezechilibrezi, sa cazi....nu ai timp sa analizezi, iar de ai gresit te remontezi din mers!.Si asta pentru ca nu poti dansa cu mintea!E ca si cum ti-ar fi [picioarele intepenite.....Ai musai nevoie de un fundal sonor al inimii.....nu ai timp sa analizezi daca ai facut pasul corect sau nu. La fel e si in dansul vietii- autentic traiesti atunci cand ii dansezi ritmul fara a te tot intreba daca e bine, sau nu, fara a cauta confirmari sau aprobari, fara teama de greseala. Sinele dicteaza- DANSEAZA, INTRA IN RITM, SIMTE PULSUL VIETII!! Adica traieste si vezi ce inveti din experienta traita!Tocmai pentru a surprinde tonalitatea si aroma vietii si mai cu seama pentru a-I simti cat mai profund ritmul, cu toate simturile.....pana in ultima celula a fiiintei tale! Pentru mine viata are acum ritmul amintirilor si culoare albastrie , precum muzica acestui timp ! .........maine voi trai si voi vedea ce culoare si ce ritm voi alege!.
Cu drag,Psih LB