Despre DA

Mi-am reamintit azi de lecția din școala primară, cea cu "Fetița care l-a luat pe NU in brațe". O mai țineți minte? Intre timp copiii de atunci au crescut, au devenit și ei părinți și l-au luat iar pe "nu" in brațe când vorbesc cu copiii lor. "Nu sări!", "Nu țipa!", "Nu lovi!" Vi se par cunoscute? Mie da. Eu le aud mereu în terapie, de la părinți mai tineri sau mai vârstnici, indiferent de statut socio-profesional.

De multe ori și eu am făcut asta, am spus astfel de replici baiețelului meu, tânăr adult acum. De multe ori mi le spuneam și mie însămi: n-am să mai întârzii, n-am să mai las lucruri neterminate, n-am să mai mănânc pe fugă, n-am să mai cumpăr lucruri de care mă folosesc puțin, etc.Și exact asta ajungeam să fac pe mai departe!

Dar mi se părea formula adecvată pentru a renunța la ceva neplăcut sau disfuncțional. Până când am participat la un atelier de programare neurolingvistică și toți cursanții am fost rugați să NU ne gândim la un iepure turcuaz. Să nu ne gândim ... ușor de spus, dar când am incercat sa facem asta, în minte ne-a aparut, cine credeți? Iepurele.Și nu orice iepure....ci unul turcuaz! Cum să nu ne gândim la el?

Astfel ne-am reamintit că mintea umană nu știe să proceseze negațiile. Mi-am adus aminte de toate situațiile pe care le-am trăit ( pe care le-ati trăit și voi cu siguranță), in care imi spuneam "să nu cumva să uit telefonul acasa" ... și îl uitam. Sau să nu-mi uit agenda cu programările zilei, să nu uit să sun o colegă, să nu uit să pun ciorba în frigider înainte de mă culca, etc...

Tot la acel atelier de lucru am aflat de ce copii aleargă în stradă când tu le spui să nu facă asta, de ce aruncă jucăriile când tocmai le-ai interzis acest lucru, de ce lovesc când le spui "nu lovi!", sau cănd spui Nu -ți juli picioarele la bicicletă, și exact asta se întâmplă!"Nu mai tipa!", "nu mai da din picioare!" sau "nu mai stropi"- toate funcționează poate accidental o dată, dar nu duc la schimbarea comportamentului.

Soluția? Începe să ii spui copilului cu fermitate și blăndețe- ce să facă, nu ce să nu facă. Fiindcă astfel sunt mult mai multe șanse să obțin efectul pe care il doresc, îi ofer alternative, îl focusez, direcșionez într-o direcție dorită de mine. Dacă vreau să nu scape din mână un pahar ii spun "ține-l bine!". Dacă vreau să nu se indepărteze de mine în parc- îi spun "stai lângă mine". Daca vreau să nu arunce mâncarea pe jos ii spun "pune-o aici in farfuria asta ". Când vreau să nu cadă de pe bicicletă, știind cât de tare iubesc copiii acrobațiile pe două roți, îi spun "stai bine în șa". Când nu am alte alternative de comportament îi spun simplu "Oprește-te"Gata!De ajuns! Uneori într-adevar, trebuie, se impune să ii spunem clasicul "nu-i voie" ca să știe clar acțiunile pe care nu are voie să le facă, dar continuăm cu oferirea unei alte aternative: "nu e voie să dai drumul la aragaz, dar dacă vrei, putem găti împreună, sau "nu ai voie/este categoric interzis să lovești când ești supărat, dar poți să faci box cu perna sau găsim împreună căi de a te descărca cînd simți  furie."

E important să ne oprim din a-i spune mereu copilului ce nu e voie să facă, ci  este imperios necesar să îi comunicăm și ce este voie să facă. Adică să îi dai voie să fie liber, dar in limitele pe care le stabilești tu ca adult. Uneori e bine dacă stabilești aceste lucruri în avans, înainte ca ele să se întâmple (înainte de a merge într-o vizită sau într-un magazin, de exemplu). Dacă vrea să intre încălțat în casa, spune-i că are voie să intre încalțat doar în holul de la intrare. Dacă atunci când face baie stropește cu apă pe jos, spune-i că poate să stropească doar pe faianță, dar nu și pe gresie.O să ai surpriza să constați că va fi mai atent la ce face!, ba chiar se va opri din a face ceva neadecvat.

Cănd era băiatul meu micuț ( până in 3 ani) am fost in vizită la cineva care avea un copil de un an si câteva luni. Acasă la noi prizele stateau lipite, detergenții erau urcați sus, lucrurile de valoare si medicamentele erau inchise in dulap și copilul meu era liniștit că se putea juca în voie, în marea majoritate a timpului. Cât am stat acolo, am auzit foarte des "nu e voie!". Normal ca nu era voie fiindcă detergenții erau în locuri neîncuiate și "Nu e voie sa umbli la ei", prizele erau libere si "nu e voie sa pui mâna", paharele erau la îndemăna si "nu e voie că le spargi sau te lovești, te tai", etc. Iar copilul mic era agitat că nu putea să se joace, orice îl tenta pe el era ... interzis. Si mai trebuia și cineva să îi repete mereu acest lucru. Așa că i-am sugerat amicei mele să apeleze la scotch, cutii si dulapuri înalte , iar zilele au devenit mai linistite și copilul fericit.!!

E ca atunci când noi le cumpărăm de Crăciun tablete și jocuri sofisticate, multe, cât mai multe - apoi le strigăm- Nu ai voie așa de multe! Nu ai voie sa stai la telefon!!etc,

Am avut în cabinet săptămâna trecută o mamă și o fetița de 11 ani.....timp de vreo 10 min i-a tot repetat: "Nu ai voie să plângi!", "Nu ai voie la PC atătea ore, nu ai voie singură afară ! Nu ai voie sa desenezi în timpul săptămânii! Nu ai voie să te îmbraci cu pantaloni rupți, etc. A fost greu să înțeleg ce anume are voie să facă.........am speranța că vom învăța împreună , în ședințele viitoare, cum să ii spună ce anume să facă pentru a-l îmbrățișa pe Da!!

Propun să-l ingropam pe Nu, acum în zi de sfănt Crăciun..........avem atâtea alternative de Da!

Seara de poveste să avem, stând la dialog constructiv și funcțional cu fetița și/sau baiețelul  din noi înșine ori din viața noastră!

Și DA, putem aduce cățeii în casă dacă îi ținem în coș!!

Cu drag, psih LB