DESPRE CONEXIUNE

Suntem prinși in numeroase relații, avem interacțiuni cu numeroși oameni, unele sunt alegerile noastre conștiente, altele sunt alegeri necunoscute, inconștiente, neștiute de mintea rațională dar cunoscute de mintea subconștientă și alese de suflet.

Suntem prinși în roluri sociale, relaționăm în calitate de rude- soț, copil, părinte, ca prieten/ă, coleg/ă, facem sau nu facem ceva din datoria și angajamentul moral, etic, social, legal chiar – de colaborator, asociat, partener intr-o afacere sau tutore legal al unui copil. Insă nu avem conexiune cu toți oamenii. O relație nu implică neapărat conexiune emoțională, sau dacă este, ea poate avea o intensitate diferită. Și asta pentru că- ea, conexiunea este mult mai mult decăt achitare din rol a unor obligații. Este alinierea mentală și emoțională cu frecvența celuilalt, este comunicarea de la suflet la suflet, din cămpul inimii – este starea de prezență în comunul relației, este acea conștientizare că simt, găndesc, trăiesc o stare pe care o împărtășesc cu celălalt. Este o trăire intensă, este un limbaj adesea chiar tăcut prin care tu te înțelegi cu celălalt, este acea trăire care te determină să vrei sa fii acolo, lăngă celălalt și acesta să-și dorească să fie aici, cu tine.

Conexiunea nu se poate mima, nu are nici un surogat. Știm că relațiile se pot cumpăra și la propriu și metaforic, că ai beneficii și indatoriri, că mai poți, chiar, lua o pauză din relație.

Lipsa CONEXIUNII duce ,însă, la destrămarea relațiilor, mai ales a celor de iubire. Iar de-conectarea dacă se instalează, relația devine toxică, de cele mai multe ori fără conștientizarea acestei realități profunde. De multe ori, deși nu mai este conexiune ori poate chiar nici nu a fost vreodată, relația continuă în virtutea inerției, din obișnuință, devine normalitate să crezi că e firesc ca oamenii să se instrăineze sau că e firesc să manifești răceală, neglijență emoțională, detașare, relație cu beneficii și/sau din angajament, lipsită de conexiune emoțională.

Nu, nu e normal să se piardă conexiunea emoțională, iar daca se intâmplă totuși la un moment dat - se cuvine să faci to ce stă în puterea ta să te reconectezi cu sufletul și trăirea celuilalt, iar dacă nu se mai poate , să ai înțelepciunea să-ți iei energia și să o duci într-o relație unde esti văzut, validat, unde este nevoia sufletului implinită.

Conexiunea emoțională e cea care–și are codul in TRĂIREA ta și a celuilalt și este singura care oferă relației împlinirea, bucuria autentică, dorința de sta in preajma acelui om, de a păstra intenționalitatea participativă in relație, pentru că e o alegere! Și asta se întâmplă în orice relație- nu doar cea de cuplu!! Conexiunea are nevoie de efort conștient, are nevoie de a fi hrănită și alimentată cu grijă, afecțiune, încredere, participare, înțelegere, cu transparență în a impărtăși ce găndești, ce simți, ce faci, cum te simți tu și ce nevoi are celălalt, și când celălalt este iubitu, prieten, membru al familiei, copil. Doar prin conexiune știi cine ești tu cel adevărat și-ți dai voie să fii astfel, ajutându-l și pe celălalt să știe cine este.

Intr-o relație ce are la bază conexiunea, ea se realizează la nivel mental, emoțional, e un schimb de informație psihică ce dospește, lucrează, faci mereu ceva cu tot ceea ce vine de la celălalt, are sens , bucurie, speranță, este natural, curge firesc fără a fi forțată, chiar dacă implică efort – el este resimțit ca fiind oportunitate lejeră, naturală de a crește. Îți folosești mentalul pentru a analiza dacă mai este conexiune, dacă este doar o de-conectare temporară/secvențială sau este un decuplaj, derapaj intre emoția ta și a celuilalt. Și dacă a dispărut conexiunea este nevoie să te intrebi - OK. Trăiesc asta acum, dar pot eu oare astfel? e sănătos să rămân in relația care nu mai are comunul,care nu-mi oferă starea de liniște și împlinire? Îmi iau dreptul de a alege dacă mai investesc, dacă mai hrănesc acea relație cu grijă, timp, resurse sau oare sufletele sunt în etapa în care nu mai au ce să-și mai spună, ori tu nu mai vrei să fii in prezența celuilalt?? Este esențial în această etapă să faci analiza cu mintea rațională, este o atitudine sanogenă pentru a ști ce să faci- îți iei energia și găndurile, emoțiile, binecuvăntările și le duci in altă parte, acolo unde sufletul tău vibrează!!

De foarte multe ori rămănem în relații agățați de oameni cu care nu rezonăm, cu care nici nu am avut vreodată conexiune emoțională și credem că ea nici nu există- spunem chiar că e o prostie! E mit! Aud asta adesea în cabinetul psihologic. Și doar pentru că nu am trait-o, nu am fost invățați să o recunoaștem și nici să o întreținem - nu înseamnă că ea nu există sau că nu am trăit-o! Se întâmplă să o trăiești și să nu știi ce este, eventual – tot grație prejudecăților găsești niște argument de genul- Ești orbit!Ti-a luat mințile! Te-a vrăjit!Așa ceva nu se poate! Este ireal!etc.

Singura relație în care tu ai menirea să construiești necondiționat conexiunea, este cea cu copilul tău, tu fiind cel mare, cel înțelept, cel puternic. De acolo nu pleci, chiar dacă el pleacă.Și dacă te preocupă conștient crearea și menținerea conexiunii emoționale când acesta este mic, sunt mult mai multe șanse să vină și el către tine, știind că îl primești necondiționat cu brațele deschise, indiferent de ce face sau alege.

Și știi că vine! Simți și întreții asta cu iubire necondiționată!

Cu drag, psih LB