Despre alegerea partenerului dincolo de ceea ce este el

Despre mituri si ritualuri familiale, analizate profund de psihoterapia transgenerațională, cea care susține că inainte de a ne structura noi ca individualitate unică și irepetabilă, avem cu noi, in noi -un spatiu , o identitate familială de care e musai să ne diferențiem...si acest proces de diferentiere si asumare e unul anevoios, ori chiar nerealizat de cei mai multi dintre oameni.

Cand ne alegem partenereul avem convingerea că avem motive conștiente, asumate, irepetabile de alții.Credem că știm cu adevărat de ce l-am ales.....credem cu inverșunare că nu mai e nimeni ca el/ca ea!si, dupa un timp ( mai scurt sau mai indelungat!), la un moment dat observăm că el, partenerul nostru seamană cu cineva din familie, cu un părinte, frate ori soră, cu un antecesor important, un bunic ori poate chiar un unchi/mătușă de care ne simțeam mai aproape. Așadar, nu e o simplă intâmplare! NICIDECUM!!! Există o serie de mituri legate de căsătorie, de alegerea unui partener, de tipul de barbat sau tipul de femeie aleasă -Adică acel program inconștient ne arată că "ea va trebui sa fie blondă, frumoasă, sensibilă, gospodină, va ști să te asculte, etc...Sau că el va avea musai ochi verzi sau.............sau...........!' există mituri in familia de origine păstrate cu sfințenie de-a lungul a zeci sau sute de ani legate si despre sexualitate, despre nașterea copiilor sau alegerea unei profesii. Toate acestea sunt acea dinamica inconstientă , menținută de istoria de viață a fiecărui partener. De ce tocmai pe ea? de ce tocmai pe el? câți dintre voi v-ați întrebat asta!?

Nu e ceea ce pare...istoria familială și harta /radiografia transgenerațională influențează prezentul și alegerile făcute ...e dorința inconștientă de a perpetua și a fi loial familiei tale. Practica terapeutică a evidențiat fenomenul acesta al transmisiei repetitive de la o generație la alta - aproape identic!! aceleași evenimente, ritualuri, ceremonii, aceleași boli și paterrnuri de alegere a partenerilor. Nimic nu se pierde pe filon transgenerational - traume, secrete, sarcini pierdute, dolii nefăcute, copii nedeclarați, neasumați, membri deportați ori instrăinați....toate acestea sunt date uitării, ascunse, inchise ori ferecate, dar active si vii in plan inconștient. Ele migrează din Umbră si se vor reactiva in prezentul fiecărui membru tocmai pentru a ne face conștienți de ceea ce purtăm in identitatea noastră, acea identitate a familiei de care uneori părinții ne țin deoparte. Așa se face că poate apărea o depresie inexplicabilă la un nepot, o infertilitate la un alt membru tânăr, un divorț în altă ramură a aceluiași "trib".

Am lucrat cu o familie in care părinții ascundeau copilului (din buna intenție , pentru a-l proteja de rușine) memoria familială, sarcinile pierdute , o boala a unui bunic , o căsătorie neoficializată a unei mătușe materne, o soră pierită intr-un accident, în familia de origine a tatalui ....radiografia transgenerațională a ilustrat aceste Umbre și a fost nevoie de aducerea lor la Lumina și dezlegarea de criptele și doliile nefăcute pentru ca cel mai tanar - copilul adus în terapie - să-și poată asuma identitatea și să poată controla o boală fără corespondență medical - o hiperactivitate gastrică!

"Am uitat de sora mea moarta subit! Sau - eram copii cu toții!"Am uitat căt de mult am iubit și nu am primit răspuns, înainte de căsătorie.....si apoi am divorțat! > Uitarea menține un eveniment viu, eclipsat in prezent, e acel bancomat cu economii familiale de care nu poți uita, ai doar impresia că ai uitat! Și cu cât fugi de confruntarea cu durerea ori rușinea ori disperarea, cu atât Umbra trecutului vine, si se vrea povestită, clarificată, ințeleasă! Spuneam adesea "cuvântul leagă, cuvantul dezleagă....chiar dacă persoana nu mai e in viață, poți schimba tu atitudinea față de acea poveste familială, si mai ales faci lumina în ungherele ființei!

Iată de ce pornim într-o relație cu zestrea psihogenealogică, ne identificăm cu modele, evenimente si valorile care au constituit și construit viața de familie a ta si a lui, a ta si a ei.....Există un bunic, străbunic ori un unchi /matușă/vară/ de care te simți legat, deși poate nu l-ai cunsocut??...destinele unora seamănă izbitor cu cele ale antecesorilor săi! Sau se diferențiază prin contraidentificare - " Nu vreau să fiu ca tata, un alcoolic, dar tocmai această reactivitate mă face poate să aleg un partener alcoolic sau opusul tatălui - fără să consume deloc alcool.Si asta nu pentru că eu aș vrea, ci pentru că inconștient mi-a dictat memoria transgenerațioanală.

"Nu trebuie să te căsătorești înainte de debutul vieții sexuale", Barbatul trebuie sa muncească și să aducă banii in casă!"Femeile gătesc si au grijă de copii","Femeia indură - chiar și o palmă!', "Bărbatul trebuie sa fie puternic!,"Nu vorbim despre ceea ce simțim!' etc, sunt povești ce se blochează in jurul unui personaj din familie și va deveni prezentul altuia din familie, si peste câteva generații.....dacă ai crescut într-o familie unde femeia o "încasa " verbal, emoțional sau fizic , ca o normalitate a rolului de femeie, ai toate șansele să faci o alegere asemănătoare și să o "incasezi" si tu din loialitate față de imaginea maternă cu care te identifici, chiar daca mijloacele de "incasare" sunt altele -poate singuratate, indiferenta, infidelitate, infertilitate, nefericire!

E o datorie a familiei de a se transmite ca "trib"de la o generație la alta...ce nu știm este că odată cu zestrea de fată, cu albumul foto , vesela de argint ori moștenirea testamentară, preluăm de la predecesorii noștri fricile lor, "fantomele " - acei membri din familie excluși ori despre care nu se vorbește, numele nereostite, secrete adânc îngropate, morții fără parastase ori "blesteme "si nefericiri conjugale, și chiar un scenariu de cuplu scris cu mult inainte de a ne naște....

Istoria familială se repetă, sunt comportamente repetitive, cuvinte si feluri de a te certa ori a te iubi, reproșuri , critici......felul de a fi in lume ca femeie ori ca barbat este tot unul preluat, chiar de nu acceptăm asta!

Ce stă în puterea noastră este de a le conștientiza, toate aceste repetiții și scenarii, a elibera și a vorbi deschis despre ele cu cei care sunt ori nu mai sunt fizic lângă noi și a crea un prezent al tau, asumându-ti spațiu identitar familial, fără a te mai identifica cu el....și mai ales acceptă iubirea ca pe o binecuvantare, căci nu ea aduce suferință, ci Ego-ul rănit, programele existențiale nefericite de cuplu preluate de la părinții care au fost arhitecții vieții de cuplu pentru copii !

Tu ești puterea în lumea ta! Tu recondiționezi ce este vechi, oprești ce îți este util, îl reajustezi modernului, creezi un nou spațiu in care tu să te simți TU cel AUTENTIC!

Seara cu armonie sa aveti! In familie si in Sine!

Cu drag, Psihoterapeut Liliana Bulgagiu