Despre a-i lăsa să zboare
Fiecare zi este o binecuvantare pentru mine, ca om si ca profesionist, ca mama- e prilej de profundă conștientizare și reflecție la mesajele care devin scenarii de viață pentru copiii noștri.Dar și de înțelegere a propriului scenariu de viata scris candva de ai noștri părinți!Iata cum, ca parinți, scriem, fără să ne întrebăm copilul dacă vrea asta, un scenariu de viață pe care acesta il preia pe nerăsuflate, cu iubire si loialitate!!Pentru puiul de om, noi, parinții suntem Dzeu...absolutul, de noi depinde supraviețuirea lui, dar mai ales noi ii scriem în subconștient setările si configurațiile mintale pe care iși va clădi rețelele minții sale de mai tărziu!ADICĂ E IMENSĂ această influență!Cum facem asta? Cum de reușim, deși ne iubim copilul, să îi scriem de cele mai multe ori scenarii de viață disfunctionale?
Foarte simplu, cu bune intenții, dar nesănătos! Prin mesaje autoblocante, restrictive, cu frică, neincredere ori hiperprotectie, ne adresăm incă de cănd e copilul mic, in expresii de genul - fii cuminte, stai in banca ta, taci, lasă-mă, nu am timp acum de prostiile astea, să nu superi pe nimeni, nu esti destul de bun sau nu ești la fel de bun sau mai bun decăt...., fii primul, fii ce mai bun, ori - este prea greu pentru tine, sărăcuțul de tine, fac eu asta pentru tine; nu ești atent, nu ai grijă, nu ai minte câteodată, ești cu capul în nori, nu gândesti!din cauza ta mă doare capul....... si așa il programezi să nu găndească autonom, independent; esti .........sau ce mă fac cu tine ?, ai gresit, mă scoți din sărite, datorită mie ai reușit, mă sacrifice, las de la mine și tu, nu reușești nimic fără mine, adesea îmi pierd timpul cu tine; Termină, nu meriți, nu ai voie, incetează, mă faci de ras, iti este interzis, de căte ori să iti mai zic, ce tot plangi?- fiți sinceri- de câte ori nu am gândit/acționat/rostit chiar asemenea expresii ?Tuturor părinților ni s-a intâmplat ori poate ni se mai intamplă să găndim sau să spunem asta!!
Puiul de om dorește ca mami si tati să fie fericiți, si face întocmai cum i se spune sau se revoltă si nu se simte ințeles, acceptat nu pentru că nu este iubit ( orice părinte iși iubește copilul) ci pentru că felul în care se manifestă iubirea parentală este unul din frică, prejudecăți, limitări sociale, ori poate chiar iubirea nu ajunge la el!
Să ne gândim la mesajele pe care le-am transmis ori le transmitem copiilor noștri, dar și la cele pe care le-am primit când eram copii.In literatura de specialitate se vorbește de 5 categorii imperative pe care le cerem copiilor: FII PERFECT, FII PUTERNIC, FĂ EFORTURI, GRĂBEȘTE-TE, FĂ PE PLACUL ALTORA, sa nu-i superi!Toate acestea scriu în structura mentală a copilului de azi, scenariile de viață pentru adultul de măine- cel care va imbrăca, își va construi masca de - perfecționist, nemulțumit, vulnerabil, hiperactiv și/sau seductiv!!
Să ne evaluam și ca adulți, să vedem unde ne aflam și ce atitudine predomină în acțiunile noastre, adică ce scenariu de viață am urmat?Ce mesaje am primit la rândul nostru, copil fiind, încât acum, ca adult, manifest unul sau mai multe dintre aceste mecanisme de protecție?Și dacă nu ne place ori avem disfuncții emoționale, relaționale, fizice - e timpul să schimbăm la noi ceva !!Se poate schimba in noi setarea mentală, devenind ceea ce ne dorim sa fim, si mai ales sa vindecam si sa curățim in noi, să iertăm si să manifestăm iubire autentică, necondiționată, acceptare deplină! Adică să ne propunem în mod conștient să ne cunoaștem pe noi inșine, să ne explorăm interiorul, rănile, scenariile prescrise, măștile și mecanismele de apărare și să îndrăznim a-l lăsa să-și urmeze calea, să invețe din alegerile și incercările sale, să trăiască experiențe diverse din care să-și ia lecțiile...de zbor, de cădere, de viață!
9. aprilie 2022
cu drag, psih LB