Copilul Special

În istoria oricărei familii, a oricărei generații dintr-un neam, se nasc copii! Slavă Domnului!!!Și povestim și ne bucurăm maxim și suntem recunoscători divinității pentru acești copii SOARE, născuți cum trebuie, cum se cade, cum se cuvine din toate perspectivele - personal, conjugal, familial, social, religios, comunitar, social. Vin pentru că sunt doriși, așteptați, ceruți în rugăciuni și programați, sunt primiți cu brațele deschise și devin vis împlinit pentru părinții lor, bunici, familie extinsă. Sunt copilașii care-și găsesc ușor loc in neam, sunt integrați ușor și parcă li-i atât de ușor să crească, să fie crescuți! Sunt Bunuți, cum aud adesea  în cabinetul psihologic, în tehnicile de explorare familială!! Adică nu plâng prea mult, tranzițiile către etape de evoluție au loc facil, cei din jur sunt/par/învață să fie în armonie unii cu alții, drumul lor e lin si la un moment dat hopa!!! Se întâmplă ceva! Cu ei, cu viața lor, cu traseul lor educațional, profesional, relațional  sau cu cei din familie, care aparent sunt absolut in regulă!

Și atunci , autoanaliza, deschiderea cu sufletul către trecutul real și nu cel idealizat, trunchiat, ascuns, cosmetizat , scoate la iveală că tot in aceste familii, în unele dintre ele poate mai mult ca in altele, dar in fiecare arbore genealogic exisă ți acei copii speciali, oile negre din neam, sau metaforic vorbind- LICURICIUL, cel care face lumină -n unghere uitate din istoria lui și a celor de pe lângă el.!!

Sunt copii a căror istorie personală este trecută sub tăcere, copiii despre care ne rușinăm adesea, sau mai degrabă povestea lor de viață este neîmpărtășită, cosmetizată, blamată poate, uitată- căci se aleg povești ce sunt mai ușor de digerat, acceptat, integrat, iertat de membrii familiei, de cultura de neam , de gura satului ori a târgului, de cutume și reguli care mai de care binevoitoare , însă paralizante, toxice, distructive și cu efecte majore, devastatoare  pe termen mediu și lung asupra copilului, dar și asupra tuturor celor din viața , din preajma acestuia.

C. Jung, renumitul psihanalist elvețian, părintele cercetător al Inconștientului ,  spune că ceea ce nu este făcut conștient, nu este scos la lumină, făcut vizibil și integrat în psihismul individual dar și al celui familial, colectiv- se transformă în Secret, Mister, Necunoscut, Umbră, un fel de BAU- BAU  de care va fugi toată lumea, și  care va reveni ca destin mai târziu.

Cine sunt acești copii? Sunt, dragii de ei, stigmatizații  neamului, meniți să-și trezească  adulții din preajma lor, părinții, neamul, comunitatea - 

1.  copiii din flori- ce sintagmă populară uzitată și azi pentru pruncii ce vin din povesti de iubire pasionale, nelegitime, interzise, periculoase chiar, ascunse, pedepsite, suferinde iubirile acestea dintotdeauna, transformatoare de vieți și distrugătoare de destine , 

 2. copiii din afara relației oficiale de căsătorie - și aceștia ilegitimi, nelegitimi, repudiați adesea, nerecunoscuți sau preluați de alte rude în jurul unor povești ireale, desprinse de adevăr, crescuși de părinți sub semnul permanent al îndoielii și al incertitudinii,

3. copiii adoptați, cei despre originea cărora se vorbește puțin, trunchiat, cu teamă, sau li se dezvăluie târziu, din frica de a nu-l răni, a nu-l pierde, a nu-l îndepărta! Desigur intenția este una bună adesea, părinții adoptivi nu sunt poate pregătiți să gestioneze ei înșiși acest travaliu, ori copilul nu e la vârsta optimă, ori  din motive obiective se ascunde multă vreme identitatea, originea, povestea copilului! etc.

4. Copiii în vitro , 

5. Copil născut de mama surogat , 

6. Copil înlocuitor , surogat, acel suflețel  venit pe lume   voit, intr-o perioadă de maximă durere, după o pierdere mare pentru care nici nu s-a ținut doliu, nu s-a putut încheia și integra durerea , pierderea.

7. Copil născut din mamă minoră , părinți minori, 

8. Copil născut din viol , incest , 

9. Copiii născuți în detenție,

10. Copiii orfani de război crescuți de alte familii, 

11. Copii luați in sistem maternal, 

12. Copiii remigranți, imigranți, emigranți ce cresc în alte familii decât cei care le-au dat viață, într-un alt spațiu cultural, social, religios.

Cu subtilitate și deschidere, explorând povestea familiei tale , e posibil să descoperi și energia de copil nedorit, copil accident numit in literatura de specialitate, copii crescuți de un singur părinte sau de bunici, copii din familii reconstituite , adică părinții au divorțat, fiecare si-a refăcut viața și undeva s-au născut alți copii, adesea necunoscuți de cei din cuibul de origine 

Sunt realități de care fugim de cele mai multe ori . Sunt realități care, mai ales în generațiile bunicilor, părinților noștri, dar și acum încă- sunt considerate drept tabuuri, sunt cuvinte nerostite ce se fac auzite prin dificultățile nepoților  de azi, a celor care fac parte din categoria copiilor SOARE doriți, iubiți, așteptați!

Fiecare dintre noi a fost un copil care trăiește  veșnic în noi, indiferent de vârsta de acum. Fiecare copil este o binecuvântare, și are dreptul natural divin de a-și cunoaște povestea de viață, de a ști cum a venit pe lume, cine ii sunt părinții, din ce neam provine, ce s-a întâmplat cu părinții săi biologici, cum a crescut, cine l-a crescut, care au fost figurile sale de atașament, ce i-a fost bine și ce nu i-a fost bine! E dreptul lui să știe, nu să ghicească, să i se ofere cu iubire aceste daruri, nu să le implore ori să le strige mai apoi indirect prin comportamente sau alegeri iraționale.

Sub zicala Părinte nu e cine te naște, ci cine te crește -  este o subtilitate profundă de a onora sufletul celor buni care cresc copilul, iubindu-l,  îngrijindu-l.  Însă istoria sa genetică, informațională, energetică, nevoia sufletului de a se întregi și a-și revendica originile, rămâne ca o chemare ancestrală. Nu ca revoltă, nu ca înstrăinare ori lipsă de recunoștință pentru cei care ii cresc, ci ca dovadă autentică a iubirii de sine , a iubirii de ceilalți, ca nevoie de iertare și împăcare cu sine și cu părintele biologic, cu antecesorii săi, cu povestea sa.  Căci au nevoie de sens, să dea sens propriei lor povești, a întrupării lor in acea familie, din acea mama si din acel tată, in acel context de ilegitimitate, accident, nepotrivire, etc. Și NU, NU AU NICI UN DEFECT, nu au greșit cu ceva - nici ei și nici părinții lor!!! nu sunt cu nimic mai presus sau mai prejos decât altă ființă, decât alte categorii de oameni, de suflete, de copii! Sunt ceea ce sunt, fiecare in unicitatea lui cu menirea sa și povestea lui ce are nevoie să se manifeste liber, deschis, cu acceptare și iubire, în iubire din partea celor care i-au născut , a celor care ii cresc, îi sprijină, le sunt alături! ȘI FIECARE PĂRINTE FACE EXACT CÂT POATE  la momentul acela, de la nivelul de iubire la care se găsește, în funcție de nivelul de conștientizare și iubire de sine la care se află. Și face tot ceea ce poate!

Ei, acești copii SOARE vin ca un strigăt tăcut la trezire ,la rearanjare a dinamicii de cuplu, de familie, vin să aducă împăcare și să-și învețe părinții ce este iubirea! Căci fiecare copil este un suflet adus cu voia divină, cu iubire și in iubire! Fiecare a  venit exact acolo, să-și învețe propriile lecții dar mai ales sa le oglindească măreția sau neputința ființei părinților biologici, să-i determine la schimbare! La transformare în mai bine! 

Generații de-a rândul ne ferim să vorbim despre asta , am crescut ascunzând povești dureroase pentru noi, nu ne-a învățat nimeni cum să onorăm și să acceptăm povestea unică a fiecărui membru din familie , membru a cărui poveste se găsește, începe atunci când a venit pe lume!!  E ca și cum povestea ar trece de la sine ,ignorând! Și vocea asta a sângelui capătă glas, vorbește, strigă sau urlă direct sau indirect prin alți membrii din neam, la un moment dat!

Exista un plan de venire al fiecărui suflet, un program de pornire aici, printre oameni ..și totul are sens pentru fiecare dintre noi! 

Caută-n familia ta și onorează mamele care au adus pe lume astfel de copii. Onorează-le tații care nu și-au asumat paternitatea sau pe cei care au plecat prea devreme! Cunoaște-i , adu-i la lumina conștiinței, învață să-i iubesti pe cei pe care antecesorii tăi nu au știut să o facă, iartă și manifestă compasiune, căci e și despre tine, si mai ales e pentru cei care vor veni in vița neamului tău. Mergi mai departe de judecată. Învăța iubirea de la suflete care au ales sa vină- n familii unde iubirea a apus ori acolo unde era nevoie să renască. Au venit să aducă pace într-un context în care au  primit poate respingere, revoltă, neiubire.

Deschide mintea spre cunoaștere nonjudecativă și învață-i pe copii să-și onoreze neamul, fiind sinceri, onești, umani.

Cu drag, spre folos 

psih LB